Despre carte: an / Îmi amintesc vag de bunicul meu Nikolai, de când l-am văzut pentru ultima oară când aveam patru ani. Potrivit părinților săi, locuia departe de noi, într-un alt oraș, un orășel numit N... mai exact la marginea orașului, în suburbii. Uneori venea la noi și ne aducea mie și fratelui meu mai mare niște jucării, dulciuri, acadele, ciocolată. Îmi amintesc bine un moment când bunicul Nikolai m-a așezat în poală și m-a întrebat îndelung dacă am schiuri, dacă am bicicletă, patine sau patine cu rotile, dacă pot patina. Îmi amintesc de părul lui cărunt care îi atârna pe frunte, îmi amintesc de fața lui încrețită și de mirosul de țigări emanat de la bunicul meu. A fost foarte amabil cu mine, a glumit și m-a luat în brațe. Asta e tot ce mi-a rămas în memorie despre bunicul cu părul cărunt Nikolai.